Comanda POLYGON permite desenarea unui poligon regulat cu maxim 1024 de laturi. Conform definiţiei, un poligon reprezintă o polilinie închisă, regulată, cu trei sau mai multe laturi egale. La lansarea în execuţie a comenzii POLYGON, utilizatorului i se cere introducerea numărului laturilor poligonului, apoi stabilirea centrului sau a unei muchii a acestuia. Indicarea centrului (Center) este opţiunea implicită care permite dimensionarea şi desenarea unui poligon pornind de la centrul său.

În continuare, utilizatorul este întrebat dacă doreşte ca poligonul să fie înscris sau circumscris faţă de un cerc imaginar.

          Astfel, după selectarea subopţiunii dorite (Inscribed in circle/Circumscribed about circle) este necesară introducerea unei raze.

          Poligonul înscris este amplasat în interiorul unui cerc imaginar, vârfurile sale atingând cercul, iar un poligon circumscris este situat în exteriorul unui cerc imaginar, iar muchiile sale sunt tangente la cerc, aşa cum se observă în figura 1.

Fig. 1.

          Implicit, poligoanele sunt create utilizând un punct drept centru, dar se mai pot obţine şi prin indicarea unei muchii, folosindu-se în acest scop opţiunea Edge. Lungimea muchiei este stabilită prin două puncte, care definesc şi orientarea poligonului.

          Comanda RECTANGLE se utilizează pentru trasarea unei polilinii în formă de dreptunghi (figura 2). Utilizatorul trebuie să indice un punct de început, reprezentând un colţ al dreptunghiului, apoi alt punct, pentru colţul diagonal opus primului. Colţurile dreptunghiului se pot introduce de la tastatură, prin coordonate, sau prin indicare cu ajutorul mouse-ului în spaţiul de lucru. Comanda RECTANGLE prezintă câteva opţiuni, astfel:

- Chamfer ? stabileşte distanţele de teşire a laturilor dreptunghiului la fiecare din colţuri;

- Elevation ? specifică înălţimea faţă de planul desenului în care se trasează dreptunghiul;

- Fillet ? permite utilizatorului desenarea unui dreptunghi cu colţuri rotunjite la o anumită rază;

- Thickness ? specifică înălţimea pe care o are conturul dreptunghiului;

- Width ? stabileşte grosimea poliliniei.

Fig. 2.

          Efectul aplicării opţiunilor Elevation şi Thickness se poate observa doar într-o reprezentare izometrică, obţinută prin utilizarea opţiunii 3D Views -> SW Isometric din meniul View.

          Comanda SPLINE permite trasarea curbelor spline. O curbă spline este o curbă netedă care trece printr-o serie de puncte specificate. Pentru desenarea curbelor spline, AutoCAD utilizează NURBS (Non-Uniform Rational B-Spline).

Curbele spline pot fi create utilizând o varietate de comenzi care includ CIRCLE, ARC, ELLIPSE, DONUT, PLINE şi SPLINE. Cu toate acestea, utilizarea comenzii SPLINE oferă anumite avantaje: se economiseşte spaţiu pe disc şi memorie RAM, comanda permite transformarea poliliniilor racordate cu funcţii spline în curbe spline adevărate, când variabila de sistem SPLFRAME este setată la valoarea 1, programul AutoCAD va afişa polilinii racordate cu funcţii spline şi poligoane, precum şi punctele de control utilizate pentru crearea obiectelor spline (într-un cadru). Evident, setarea variabilei SPLFRAME la valoarea 0 dezactivează cadrul (figura 3).

          În fapt, poliliniile şi poligoanele sunt reprezentări prin linii drepte sau curbe ale obiectelor spline care sunt curbe adevărate.

După lansarea în execuţie a comenzii SPLINE, utilizatorul începe să traseze curbele spline utilizând setările implicite care permit alegerea punctelor prin care trece curba cu ajutorul mouse-ului în spaţiul de lucru sau prin introducerea coordonatelor în linia de comandă.

 Fig. 3.

Opţiunea Start Tangent determină direcţia curbei create în punctul de început, iar opţiunea End tangent determină capătului curbei spline.

Opţiunea Object permite utilizatorului transformarea unei polilinii racordată cu funcţii spline într-o curbă spline adevărată.

Opţiunea Close închide curba spline realizând coincidenţa ultimului punct cu primul şi asigurând o tangentă unică la îmbinare. Astfel, se generează o curbă între cele două puncte, iar utilizatorul are posibilitatea de a modifica direcţia curbei spline nou create.

O curbă spline se desenează pornind de la un set de puncte fixe, dar, în locul acestora, utilizatorul poate trasa curba respectivă între două frontiere sau regiuni. Opţiunea Fit Tolerance setează valoarea toleranţei, astfel încât curba spline să treacă sau nu prin acele puncte. Spre exemplu, pentru valoarea 0, curba spline va trece chiar prin punctele specificate. Dacă valoarea este diferită de 0, dar pozitivă, curba spline va fi trasată printre punctele specificate, interpolată.

Comanda DTEXT permite introducerea textelor oriunde în spaţiul de lucru. Caracterele textului pot avea o anumită înălţime măsurată în unităţile de desenare stabilite de utilizator şi orice unghi de rotaţie. De asemenea, textul introdus poate fi aliniat la stânga (setarea implicită), la dreapta, centrat, sau între oricare două puncte precizate.

Programul AutoCAD consideră textul ca fiind o entitate de desenare aparte, care, deşi este reprezentată ca fiind formată din linii şi arce de cerc nu se comportă ca o polilinie. Utilizatorul are posibilitatea de a adăuga, alături de caracterele uzuale, şi caractere speciale, precum simbolul de grad (°, unicod: \U+00B0), simbolul de toleranţă (±, unicod: \U+00B1) şi simbolul de diametru (Ø, unicod: \U+2205). Spre exemplu, dacă se doreşte introducerea textului ?diametru Ø 30?, se va scrie în linia de comandă:

Command: dtext

Current text style:  "Standard"  Text height:  40.000  - înălţimea implicită a textului

Specify start point of text or [Justify/Style]: 30,40  - se alege punctul de început al textului

Specify height <40.0000>:   - se confirmă înălţimea textului apăsând tasta Enter

Specify rotation angle of text <0>:   - se introduce unghiul de rotaţie al textului

Enter text: diametru \U+2205 30   - se introduce textul şi se apasă tasta Enter

Enter text: *Cancel*  - se apasă tasta ESC pentru a încheia introducerea textului

Subopţiunile comenzii DTEXT, accesibile prin utilizarea opţiunii Justify, au următoarea semnificaţie:

- Start point - introduce punctul de început al textului;

- Align ? utilizatorul specifică două puncte între care se va scrie textul, odată cu ajustarea dimensiunilor acestuia;

- Center ? este cerut un punct, textul fiind, apoi, centrat faţă de acesta;

- Fit ? efectul este similar cu cel al subopţiunii Align, dar se păstrează înălţimea caracterului, modificându-se numai lăţimea acestuia prin întindere sau comprimare;

- Middle - efectul este similar cu cel al subopţiunii Center, dar textul este centrat, atât vertical, cât şi orizontal;

- Right ? este cerut un punct faţă de care textul este aliniat la dreapta.

          Opţiunea Style permite utilizatorului alegerea unui nou tip de caracter.