Lansarea
în execuţie a programului AutoCAD conduce la afişarea
ferestrei de dialog Create New Drawing, prezentată în
figura 1.1, care conţine opţiuni de setare a mediului de
lucru. Astfel, opţiunile de început a desenării
în AutoCAD sunt:
-Open
a Drawing: permite încărcarea în vederea
editării sau imprimării a unui desen deja salvat pe un
mediu de stocare optic sau magnetic;
-Start
from Scratch: permite începerea de la zero a unui nou
desen, bazat pe setările implicite, în sistemul metric sau
anglo-saxon;
-Use
a Template: permite începerea unui nou desen pornind de la
un şablon (template) deja existent. Acelaşi şablon
poate sta la baza mai multor desene diferite;
-Use
a Wizard: permite stabilirea avansată a caracteristicilor
mediului de lucru pentru noul desen, astfel: formatul şi
precizia de afişare a unităţilor de măsură
pentru lungimi şi unghiuri, modul de măsurare a unghiurilor
(în sens trigonometric sau invers trigonometric) şi
dimensiunea spaţiului de lucru. Desigur, aceste caracteristici
pot fi modificate şi cu ajutorul unor comenzi specifice.
Fig.
1.1. Lansarea în execuţie a programului AutoCAD
Cea
mai mare suprafaţă a interfeţei este reprezentată
de zona de desenare, aşa cum se observă în figura
1.2.
Zona
de desenare reprezintă spaţiul aflat la dispoziţia
utilizatorului, iar dimensiunile sale pot fi modificate. De asemenea,
în această zonă se observă un simbol grafic care
reprezintă axele sistemului de coordonate şi un sistem
rectangular, numit “colimator” care
stabileşte poziţia curentă a cursorului de desenare în
cadrul spaţiului de lucru.
Sub
zona de desenare se află zona de introducere de la tastatură
a comenzilor programului, cu rol foarte important în decursul
utilizării acestuia. Această zonă
afişează în mod implicit trei linii de text.
Linia
de jos, numită “linie de
comandă”,
are rolul de a permite utilizatorului introducerea comenzilor
specifice programului AutoCAD.
Fig.
1.2. Interfaţa programului AutoCAD
De asemenea, tot în
această zonă utilizatorul primeşte în permanenţă
mesaje şi diverse informaţii generate de AutoCAD, legate de
comanda activă la un moment dat. Astfel, programul cere ca
utilizatorul să stabilească anumite opţiuni ale
comenzii curente, să introducă diverse valori necesare în
procesul de desenare etc.
Prin apăsarea
tastei F2, utilizatorul poate accesa o fereastră de text extinsă
care conţine istoria comenzilor din sesiunea curentă de
lucru, în aproximativ 400 de linii de text, aşa cum se
observă în figura 1.3.
Fig.
1.3. Fereastra de text care conţine istoria comenzilor utilizate
În partea cea mai
de jos a interfeţei se găseşte zona de stare în
care sunt afişate informaţii asupra stării sistemului:
coordonatele punctului curent, modurile ajutătoare de lucru
(SNAP, GRID, ORTHO etc.), spaţiul model sau
hârtie (Model Space, Paper Space) etc.
În partea
superioară a interfeţei se află linia de titlu, care
conţine numele desenului curent, zona meniurilor desfăşurabile
cu comenzile programului, bara de comenzi standard cu butoane pentru
cele mai frecvent utilizate comenzi AutoCAD şi Windows (UNDO,
REDO, ZOOM, PAN, OPEN, SAVE, PLOT,
COPY, PASTE etc.) şi linia de afişare şi
modificare rapidă a proprietăţilor obiectelor desenate
(strat – layer, tip de linie, culoare utilizată
etc.).
Majoritatea
comenzilor şi opţiunilor programului AutoCAD se găsesc
în meniurile desfăşurabile aflate în bara de
meniuri din partea superioară a interfeţei. O scurtă
descriere a fiecărui meniu este dată în continuare:
-meniul
File conţine comenzile necesare lucrului cu fişierele
(începerea unui desen nou, salvarea, deschiderea şi
exportul desenului curent), setarea paginii pentru imprimare,
alegerea dispozitivului extern de imprimare
a desenului, stabilirea proprietăţilor acestuia etc.;
-meniul
Edit conţine comenzile necesare operaţiilor de
editare a desenului curent: copiere, lipire, revenire la o stare
anterioară etc.;
-meniul
View conţine comenzile de stabilire a parametrilor
vederii afişate: regenerarea desenului, modificarea punctului de
vedere asupra acestuia, împărţirea zonei de desenare
în două sau mai multe porturi de vedere, alegerea
porturilor de vedere potrivite pentru obiectele bidimensionale şi
tridimensionale etc.;
-meniul
Insert conţine comenzile necesare adăugării în
spaţiul de lucru a blocurilor, a imaginilor, a fişierelor
externe în diverse formate etc.;
-meniul
Format conţine comenzile care permit stabilirea limitelor
de desenare, a unităţilor de măsură, a stilului
de text, a stilului de cotare etc.;
-meniul
Tools conţine comenzi care oferă informaţii
despre obiectele desenate, permit încărcarea şi
rularea programelor AutoLISP, personalizarea meniurilor etc.;
-meniul
Draw conţine comenzile necesare desenării obiectelor
bidimensionale şi tridimensionale (linii, cercuri, arce, text,
suprafeţe, solide), creării regiunilor, haşurilor
etc.;
-meniul
Dimension permite stabilirea stilului de cotare şi
aplicarea diferitelor tipuri de cote;
-meniul
Modify conţine comenzi de modificare a unor entităţi
(ştergere, întrerupere, extindere, deplasare, rotire,
operaţii booleane etc.);
-meniul
Express conţine o serie de comenzi pentru îmbunătăţirea
lucrului în mediul AutoCAD (diferite funcţii extinse
incluzând: managementul fişierelor, trasarea, selectarea,
dimensionarea şi modificarea entităţilor etc.).
-meniul
Window serveşte la dispunerea convenabilă a
planşelor deschise de utilizator.
În
partea din stânga a interfeţei se găsesc barele cu
instrumentele de desenare, de modificare, de cotare etc., organizate
pe categorii. Cu ajutorul acestor bare de instrumente, utilizatorul
accesează într-un mod foarte simplu şi intuitiv
comanda care îi este necesară. Barele de instrumente pot
fi repoziţionate de către utilizator în cadrul
interfeţei.
Programul
AutoCAD pune la dispoziţia utilizatorului numeroase instrumente
de învăţare. Acestea includ asistenţă
permanentă extensivă (online help) şi
tutoriale. Astfel, toate informaţiile referitoare la sintaxa
comenzilor, la variabilele de sistem şi la modurile de a realiza
un desen se află în meniul Help, apelabil din
interfaţa programului sau prin apăsarea tastei F1.
Utilizatorul
are posibilitatea de a-şi personaliza programul AutoCAD prin
utilizarea opţiunii Options din meniul Tool.
Astfel, se pot schimba numeroase aspecte ale interfeţei
programului, corespunzător preferinţelor personale (fondul
de lucru din zona de desenare, mărimea cursorului, tipul
fişierului folosit pentru salvare, dispozitivul extern de
imprimare a desenului, unităţile de măsură în
care se lucrează, precizia de desenare, activarea salvării
automate etc.).
Introducerea
şi utilizarea comenzilor programului AutoCAD
Introducerea
unei comenzi către programul AutoCAD se poate face în trei
moduri distincte, astfel: prin tastarea comenzii în linia de
comandă, prin alegerea comenzii din meniul corespunzător
tipului de comandă sau prin selectarea cu ajutorul mouse-ului a
unei pictograme din barele de instrumente prezente în
interfaţă.
Tastarea
comenzii în linia de comandă este metoda cea mai directă
de transmitere a acesteia către program, dar presupune
cunoaşterea sintaxei comenzilor AutoCAD. Introducerea comenzii
se încheie cu apăsarea tastelor Enter sau Space,
moment în care programul verifică corectitudinea sintaxei
comenzii şi, dacă este corectă, dispune lansarea
acesteia în execuţie. În caz contrar, este afişat
un mesaj de eroare, utilizatorul fiind invitat să apeleze
fişierele cu documentaţie (help) ale programului
pentru a găsi sintaxa corectă.
Odată
o comandă încheiată, programul revine la prompterul
Command:, în aşteptarea unei noi comenzi. Repetarea
ultimei comenzi se realizează prin apăsarea în
prompterul Command: a tastelor Enter sau Space,
fără a mai fi necesară tastarea explicită a
comenzii. Anularea unei comenzi este posibilă în orice
moment, prin apăsarea tastei Esc.
Fig. 1.4. Accesarea
comenzii ARC din meniul Draw
Fig. 1.5. Accesarea
comenzii ARC din bara de instrumente
Alegerea unei comenzi
din meniul corespunzător clasei de comenzi respective este
indicată, cu precădere, utilizatorilor începători,
fiind o metodă de introducere a comenzilor cu cel mai ridicat
grad de siguranţă.
Selectarea
unui meniu prezent în interfaţa programului conduce la
desfăşurarea în cascadă a unor submeniuri care
conţin comenzile principale şi eventualele subcomenzi ale
acestora.
În
figurile 1.4 şi 1.5 se observă
modul de accesare a comenzii ARC şi a diferitelor opţiuni
ale acesteia din meniul Draw, respectiv din bara de
instrumente Draw. Deşi este mai rapidă, selectarea
unei comenzi dintr-o bară de instrumente nu permite întotdeauna
accesul utilizatorului la toate opţiunile comenzii respective.
În
general, barele de instrumente au proprietatea de a fi flotante şi
pot fi repoziţionate de către utilizator în interfaţa
programului. Afişarea barelor de instrumente este controlată
de opţiunea Toolbars aflată în meniul View,
accesarea acestei opţiuni conducând la apariţia
ferestrei de dialog din figura 1.5, în care utilizatorul
bifează acele bare de instrumente care îi sunt necesare în
timpul desenării, pentru a fi permanent poziţionate în
interfaţă.
Fig. 1.5. Activarea
barelor de instrumente
Majoritatea
comenzilor conţin subcomenzi şi/sau opţiuni
referitoare la modul de definire a acţiunii ce urmează a
avea loc în urma utilizării unei comenzi. În cazul
tastării unei comenzi în linia de comandă, programul
AutoCAD solicită printr-un prompter introducerea unor valori,
alegerea uneia dintre opţiunile de utilizare ale comenzii sau
orice alte date suplimentare necesare executării acesteia.
Opţiunea
implicită în linia de comandă este cea inclusă
între paranteze unghiulare. Pentru a alege această opţiune
implicită este necesară doar apăsarea tastei Enter.
Pentru a alege orice altă opţiune disponibilă în
linia de comandă, utilizatorul trebuie să introducă
litera sau literele scrise cu caractere mari (majuscule) în
numele opţiunii.
Utilizatorii avansaţi
care sunt deja familiarizaţi cu comenzile programului au
posibilitatea de a introduce în linia de comandă numai o
abreviere a acestora. Astfel, abrevierile sunt compuse din una, două
sau trei litere, o listă completă a acestora fiind
disponibilă în meniul Help.
Unele
dintre comenzile programului AutoCAD pot fi utilizate în mod
transparent. Majoritatea acestor comenzi sunt de afişare, cum ar
fi, spre exemplu, comanda ZOOM, dar şi comenzi care
permit modificarea setărilor sistemului de lucru, spre exemplu,
comanda SNAP. Utilizarea transparentă a unei comenzi
reprezintă introducerea acesteia în linia de comandă
în timpul executării unei alte comenzi. Totuşi,
utilizatorul nu poate executa comenzi transparente pentru a crea
obiect noi, încheia sesiuni de desenare sau executa regenerări
ale obiectelor desenate.
În plus,
modificările realizate în ferestrele de dialog deschise în
mod transparent nu au efect până când nu se încheie
comanda întreruptă. De asemenea, resetarea transparentă
a unei variabile de sistem nu are efect până la încheierea
comenzii curente şi începerea uneia noi.
Pentru
a fi recunoscută drept transparentă de către program,
comanda trebuie să fie precedată de caracterul apostrof “
‘ “, astfel: ‘zoom, ‘pan, ‘snap
etc. De asemenea, comenzile transparente pot fi alese prin selectarea
lor din meniurile desfăşurabile vertical sau prin alegerea
pictogramei corespunzătoare aflat pe bara de instrumente. Spre a
fi mai uşor de recunoscut, o paranteză unghiulară
dublă “ >> ” precede prompterul comenzii
transparente. Evident, după executarea unei comenzi
transparente, se reia comanda precedentă.
Alături
de comenzile care se execută numai în linia de comandă,
programul AutoCAD conţine şi unele comenzi care, la
utilizare, se prezintă sub forma unei ferestre de dialog, pentru
a veni în sprijinul utilizatorului, simplificând alegerea
opţiunilor. Spre exemplu, executarea comenzii OPEN
conduce la deschiderea unei ferestre de dialog prevăzută cu
casete derulante, pentru listarea conţinutului, butoane de
comandă şi de validare etc. Dintre comenzile care prezintă
o fereastră de dialog în momentul rulării, mai pot fi
amintite: LOAD, TOLERANCE, OSNAP, UNITS
etc.
În
cazul în care în urma aplicării unui grup de comenzi
utilizatorul nu obţine rezultatul dorit, se poate utiliza
comanda UNDO care readuce desenul la o stare anterioară,
în funcţie de numărul de paşi selectaţi.
Acest număr de paşi este egal chiar cu numărul
comenzilor anulate. Ca opus al comenzii UNDO se foloseşte
comanda REDO care restabileşte starea desenului.
Pentru
a simplifica accesarea unor comenzi, programul AutoCAD pune la
dispoziţia utilizatorului un număr de taste-funcţii,
apăsarea acestora având efect imediat, indiferent de
comanda activă în momentul respectiv. Următorul tabel
(Tab. 1.1) indică rolul fiecărei taste-funcţie,
oferind o descriere a utilizării sale în AutoCAD:
Tabel
1.1
Tasta
|
Descriere
|
F1
|
Afişează
fereastra de dialog AutoCAD Help Topics, utilizatorul având
posibilitatea de a consulta, astfel, documentaţia
programului.
|
F2
|
Afişează
şi ascunde fereastra de text a programului, în care se
află istoria ultimelor comenzi executate şi a tuturor
opţiunilor folosite
|
F3
|
Comută
modurile ajutătoare de lucru OSNAP (object snap)
între stările activat (on) şi dezactivat
(off)
|
F4
|
Comută
modul Tablet între stările activat (on)
şi dezactivat (off). Tableta de desenare reprezintă
un dispozitiv digital extern cu ajutorul căruia utilizatorul
trasează entităţi grafice, selectează
comenzile cel mai des folosite, selectează obiecte etc.
|
F5
|
Comută
comanda ISOPLANE pe opţiunile stânga (Left),
sus (Top) sau dreapta (Right). Planul izometric
afectează punctele predefinite prin care trece cursorul doar
dacă modul SNAP este activat, iar stilul snap
este Isometric. În al doilea caz, în care
stilul snap este Standard, comanda ISOPLANE
nu are nici un efect asupra cursorului.
|
F6
|
Comută
afişarea coordonatelor curente ale cursorului pe cele trei
axe ale sistemului
|
F7
|
Afişează
sau ascunde o reţea de puncte cu rol ajutător, numită
grid.
|
F8
|
Comută
modul Ortho între stările activat (on) şi
dezactivat (off).
|
F9
|
Comută
modul Snap între stările activat (on) şi
dezactivat (off).
|
F10
|
Comută
modul Polar între stările activat (on) şi
dezactivat (off).
|
F11
|
Comută
modul Object Snap Tracking între stările activat
(on) şi dezactivat (off).
|