AutoCAD utilizează mai multe tipuri de coordonate şi metode de specificare a punctelor într-un desen. Toate aceste metode folosesc sistemul de coordonate cartezian (rectangular). Sistemul de coordonate cartezian are trei axe, X, Y şi Z, utilizate de program pentru a poziţiona puncte şi, implicit, pentru a crea desene. Originea acestui sistem se află în punctul numit origine, de coordonate (0, 0, 0).

AutoCAD pune la dispoziţie două sisteme de coordonate: WCS (World Coordinate System - sistemul de coordonate universal) şi UCS (User Coordinate System - sistemul de coordonate utilizator). Ambele sisteme de coordonate sunt ortogonale şi tridimensionale, având orientări diferite.

În timp ce sistemul WCS este nemodificabil, sistemul UCS poate fi orientat liber, potrivit preferinţelor utilizatorului. Implicit, la lansarea în execuţie a programului AutoCAD, cele două sisteme sunt suprapuse.

Fig. 1. Sisteme de coordonate

Suprapunerea este vizibilă datorită literei W care apare pe pictograma sistemului de coordonate, aşa cum se observă în figura 1.a. Stabilirea unui sistem de coordonate, altul decât cel implicit (WCS), se realizează cu ajutorul comenzii UCS. Acest sistem de coordonate utilizator (UCS) este afişat printr-o pictogramă asemănătoare cu cea a sistemului de coordonate universal (WCS), dar din care lipseşte litera W (figura 1.b).

            Sistemul de coordonate universal are următoarea orientare:

-axa X este paralelă cu latura orizontală a ecranului de lucru, fiind orientată înspre dreapta;

-axa Y este paralelă cu latura verticală a ecranului de lucru şi este orientată în sus;

-axa Z este perpendiculară pe suprafaţa ecranului de lucru, orientată spre utilizator.

Desigur, literele X şi Y indică sensul pozitiv al respectivelor axe de coordonate.

La începerea unei noi sesiuni de desenare, AutoCAD utilizează, în mod implicit, sistemul de coordonate universal. Axele X şi Y sunt utilizate pentru crearea desenelor bidimensionale (2D), iar axa Z este folosită, alături de celelalte două, pentru desenele tridimensionale (3D). Valorile coordonatelor punctelor pe cele trei axe sunt măsurate din originea sistemului.

Sistemul de coordonate universal nu poate fi redefinit şi stă la baza tuturor celorlalte sisteme de coordonate create de utilizator.

În cadrul unui sistem de coordonate definirea unui punct se poate face în trei moduri: utilizând coordonate absolute, relative sau polare.

Coordonatele absolute se obţin tastând valorile faţă de originea sistemului de coordonate (WCS sau UCS), separate prin virgulă. În exemplul din figura 2, punctul A are coordonatele 25,53 (abscisa 25 unităţi şi ordonata 53 unităţi).

Fig. 2.Coordonate absolute

Fig. 3. Coordonate relative

Fig. 4. Coordonate polare

În alte situaţii este mai simplă definirea unui nou punct faţă de cel anterior definit, cu ajutorul coordonatelor relative. Pentru aceasta, se tastează caracterul "@", urmat de deplasările pe axe de la ultimul punct definit, la cel nou. În exemplul din figura 3, punctul B are coordonatele absolute 49,89, dar dacă acestea sunt definite relativ la punctul A, atunci punctul B are coordonatele relative @24,36. Astfel, B reprezintă un punct situat cu 24 unităţi spre dreapta şi cu 36 unităţi deasupra punctului A, anterior definit.

Coordonatele polare sunt introduse ca o distanţă relativă şi un unghi faţă de coordonatele absolute sau relative ale ultimului punct specificat. Astfel, se introduce o distanţă şi un unghi, separate printr-o paranteză unghiulară, "<". În exemplul din figura 4, punctul C, de coordonate polare 93<60, indică un punct aflat la o distanţă de 93 unităţi faţă de originea sistemului de coordonate, sub un unghi de 60⁰. Întotdeauna unghiurile sunt măsurate faţă de axa X, în sens trigonometric.